Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 2 mai 2012

Pui capul pe pernă și somnul vine instantaneu, lucru neobișnuit în cazul insomniacilor. Te trezești de câteva ori în noapte și realizezi că făceai în vis psihanaliza unui tânăr domn pe care îl consideri misterios în stare de conștientă. În vis, tânărul domn avea propria-i identitate, ceea ce te face să te gândești dacă nu cumva în vis e doar un simbol al altcuiva. Știi cine și îți zici: ” Da, parcă el nu e tot un arhetip !”.  Dialogul cu acest tânăr domn e fructuos, plin de înțelesuri și mai ales de non-înțelesuri.  Realizezi cât de mult îl cunoști pe baza dialogului din vis.

Dar e doar amarul sentiment că îl cunoști , amarul sentiment că în vis a avut loc un dialog revelator, amarul sentiment că ai știut ceva, amarul sentiment că ai visat. Ce e cel mai amar e că în stare conștientă, în stare agilă, intuiești că răspunsul e în tine,  nicăieri altundeva.  Și mai realizezi că oricât cobori în Thanatos, răspunsul rămâne mut.Și atunci realizezi că poți alege să găsești acest răspuns, esența perfectă a misterului la posesorul ei.  Dar aici drumul se arată și mai anevoios.

Oftezi din suflet , un suflet încordat,  și pui capul pe pernă din nou. Somnul vine instantaneu, lucru neobișnuit în cazul insomniacilor.  Visezi că mergi pe marginile tăioase și alunecoase ale unor blocuri-turn  imense și întunecate. Fugi de o apă mare care riscă să te înghită. Sari de pe palierele cele mai înalte ale blocurilor, cât mai jos, cât mai jos, spre abisul de necuprins.

Într-un final alegi să pătrunzi pe geamul unei camere. Acolo……eh, altă poveste ce nu se vrea povestită.

Te trezești și îți zici: ” Iar vise infantile??? ape adânci și poduri peste care abia poți să găsești puterea să treci? Iar legătura asta bolnăvicioasă cu sinuciderea? ”

Încerci să faci asociații libere ,două câte două, dacă s-ar putea. Ce e pentru tine misterul,te întrebi?

Auto…???

Ah, nu, nu chiar !!!! Și totuși, știi că răspunsul e zăvorât într-un subconștient încăpățânat, la fel de încăpățânat ca și dorința ta de singurătate.

Te trezești de-a binelea. Sentimentul amar al necuprinderii e prezent în continuare. .

”Am visat prea mult !” îți spui…. ”Am obosit !”…

Te ridici în picioare și mergi șchiopătând spre blocurile turn care așteaptă să le escaladezi. ….

N.B. off topic: ” Mă gândesc tot mai serios să renunț la facebook, blogul ăsta și tot ce implică vreun soi de comunicare virtuală. Bănuiesc că tânjesc după abisul interminabil ce se află dedesubtul blocurilor de-asupra cărora deocamdată planez…!”””

N.B.  legat de imagine. Autorul picturii e Michael Cheval.http://chevalfineart.com/  și aparent nu are nici o legătură cu postul meu.Pentru cei care îl știți deja, vă mai bucurați ochiul magic, pentru ceilalți sper să fie o bucurie vizuală(și nu numai).Eu nu l-am aflat singură, fratele meu l-a descoperit și l-a împărtășit cu mine.

Read Full Post »