Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 11 mai 2012

” Există o superstiție printre pisicile de culoare neagră. Tocmai de aceea se întâlnesc foarte rar.  Superstiția spune că nici o pisică neagră nu trebuie să se întâlnească vreodată și să se apropie una de cealaltă. NU, nu , nicidecum, scrie și  în lege. Lumea zice că dacă o pisică neagră atinge o altă pisică neagră, chiar și dacă  doar se mușluiesc una pe cealaltă, vor muri amândouă.  Ca și când dacă s-ar întâlni, și-ar anula una alteia  culoarea neagră și implicit strălucirea mesmeriană a blănii lor, strălucirea ochilor Gorgonei.

De atunci, orice pisică neagră  se însoțește cu orice pisică tărcată, murdară, vineție de beată,isterică dar curată pe lăbuțe. Nu.nu, o pisică de societate e întotdeauna curată pe lăbuțe.

Ce știu însă cu adevărat pisicile negre și de ce fug ele ca niște feline lașe și prea domesticite?

Știu că le este frică de întreg. Când două pisici se întâlnesc și se ”unesc”, se naște o altă imagine, o hologramă pe care ochiul felinelor nu e dotat să o vadă.  Săracele pisici, neînțelegând ce se întâmplă cu ele când copulează, neînțelegând vârtejul care se reunește, energia care țâșnește în sus, fug ca niște apucate una de cealaltă.

Pisicile negre se tem de întreg.

Dar dacă se întâmplă vreodată ca două pisici să se întâlnească față în față, – lucru destul de rar întâlnit în zilele noastre- se privesc una pe cealaltă pline de curiozitate, chiar dacă e doar preț de o clipă. Apoi fug de rup pământul una de cealaltă în speranța că se vor întâlni  la celălalt capăt al acestuia iar acolo, poate sunt superstiții punitive mai blânde care să le lase să copuleze de la sine natură și nestingherite.

O pisică neagră  va simți întotdeauna că se apropie o altă pisică de aceeași culoare cu ea. Atunci, pisica neagră obișnuită, superstițioasă și lașă social  ori se preface că e albă și se comportă ca atare, ori fuge de rupe pământul.

Mai e și câte o pisică mai curajoasă, una din asta, din neamul lui Toma Necredinciosu”, o pisică exploratoare și zăpăcită de mii de întrebări, curioasă și proastă de optimistă, care cum vede o altă pisică neagră se aruncă asupra ei ca și când ar vrea să vadă cum funcționează faza asta cu Cercu”. Cu întregul, da, da cu această copulație.  Pe dată pisica cea curajoasă realizează că ochii i-au jucat feste: acea pisică neagră peste care a tăbărât era doar o căciulă de blană de pisică neagră lăsată  în zăpada încă însângerată de jupuirea fostei pisici.

Pisica neagră e mereu solitară, ….. d-aia nu o plac oamenii ăștia și au creat despre ea atâtea superstiții ciudate!

Pisicile negre se tem de viață.”

O poveste scrisă și interpretată de Pisica de Cheshire.

We can be strange, like strangers are strange.

Read Full Post »