Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 20 iulie 2012

Profesorul întoarse capul spre copilul cu ochii mari și îi zâmbi înțelegător. Ceva din privirea copilului cu cap de punker îl făcu pe tânărul profesor să zâmbească atât de trist mai devreme. Își umezi buzele cu limba la fel de uscată, deschise gura și spuse cu ochii țintă în ai copilului:

-Azi ai temă pentru acasă un citat, vreau să îmi spui la următoarea întâlnire cui îi aparțin cuvintele, de ce crezi că ți le adresez ție și cum crezi că ai putea să răspunzi. Iată citatul: ” Un măcăleandru-n colivie/ Umple Raiul de furie.”.

Copilul privi țintă-n țintă, ochi rostogoliți în ochi rostogoliți și, deschizând gura cu buze subțiri încăpățânate, spuse:

– Domnule profesor, nu mi-ați spus însă ce credeți despre visul meu. Știți că v-am povestit un vis deunăzi. Vă visam pe dumneavoastră,erați într-o casă răcoroasă și acolo era un copil ce tot spărgea la oglinzi mici și le ascundea pe sub mobilele casei adormite. V-am întrebat cine e copilul acesta? Mi-ați spus simplu: ”EU!” și apoi cu o voce schimbată ați teoretizat: ”Acest copil din fața ta nu a putut accepta realitatea, oglinzile așadar sunt o oroare pentru el, nerecunoscând nimic din universul său interior în reflecția oglinzii. Așadar le pedepsește ca naiba când prinde câte una: dă cu oglinda de pământ,apoi, înspăimântat de crima produsă, o pitește pe sub mobile. Oglinzile sparte de sub mobile. Frumos titlu pentru un eventual CV lunatic.” și apoi ați tăcut, nu ați mai spus nimic iar eu am încercat să mă plimb prin casa răcoroasă în căutarea copilului însă dumneavoastră mi-ați spus să nu mă obosesc: ”Dragă, copilul  apare doar când vrea el. Dar dacă îți dorești să-l mai vezi, mai stai pe aproape și nu mai fugi din casă. Mai face o sumedenie de minuni în afara spartului de oglinzi. Acordă-i o șansă!” Iar eu atunci m-am speriat atât de tare încât m-am trezit din vis. Eram transpirat, trist și mă aflat într-un pat străin. Aveam tuburi pe tot corpul și nu reușeam să mi le smulg. Bănuiesc că visam în continuare.Pentru că nu-i așa profesore, nu-i așa că nu se poate evada din banalitatea cotidianului decât prin crimă sau dragoste? Nu așa m-ați învățat?

-Cred că am vorbit cam multe în vis ca să vorbim și aici, în această convenție a realității comune. Într-o altă zi mai bine. Mă simt obosit acum și simt nevoia să dorm. Pe mâine, tinere , pe mâine!

Read Full Post »