Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 4 octombrie 2012

Mă cheamă Baudolino. Fumez creioane negre cu care uneori scrijelesc desene pe acești pereți fruști ai peșterii mele din nori alcătuită. Fumez pe ascuns diverse ierburi șamanice din care îmi împletesc apoi cozile albastre aplecate în jos întru evadare. Ne cheamă cohilia, strigă un gând calificat absurd de nisipos. ”If I go to Hell, I must be really high” spune Roy Buchanan și face dragoste cu chitara înfierbântată. Ne stropim din când în când cu picături de apă, ca niște cămăși mototolite pe care călcătoresele le unduiesc cu picături de apă pentru netezirea preaplinului. ”din toate florile din lume, eu tot pe tine te aleg” zise măcăleandrul și de pe umerașele din nori alese tricoul verde, – ”acela corporatist”, cum adesea îl numește -, îl îmbrăcă pe ijos și încuie ușa în urma sa. Tot ijos. (ijos= licență poetică împrumutată, de verificat etimologia cuvântului ”șmecher” pentru înțelegere. ). Pe cutia șamponului din baie scrie: ” protejat de căldură și lumină. Ferit de copii. Pentru uz extern”. Intern acest  interdicții – inhibiții nu ne pătrund. Baudolino, adicătelea eu, am scris cândva  omului iubit aceste cuvihinte: ” Uite fată, în morții măsii , pe ăia, niște stricați! Ia uite cum râd ca proștii în metrou! niște stricați! știi fată că ăștia care râd au giardia??? da, mi-a zis mami aseară când călca izmenele lu”tati.”

A plânge de fericire, iată un mister ce se proiectează asupra celui cu care te afli în simbioză. Ceri o țigară/ țigare plină de șiraguri interpretative, plină de flori  de mucegai pe care le ingeri, le consumi. Digestia e un proces important atunci când stai în poartă și face poeme/ poee( ”în pădurea verde, mândra-n poartă șede, cu ochii privește la …. cum trece..hiii”  ) . Există oameni pentru care Luminișul e salvarea: îi lași lui cântecele tale, îi lași părul tău să facă ce-a vrea cu el, florile tale uscate din vaze,  zâmbetul tău tainic(pentru că doar el îl poate înțelege).

Putem înțelege că Fata de ghindă e îndrăgostită. Rămânem la adăpostul acestei aparențe, numa” unii din noi știm, simțind implicațiile acestui fenomen, fără a a aduce la cunoștință că uneori nu simțim pământul de sub talpa noastră. Iată o artă șamandă, iată o suflare de divin.

Iată cum ești doar pentru singularul pluralului. Noi = eu= tu. Iată misterul, iată proiecția dealului, iată proiecția văii. Iată cine e Fata de ghindă. Ermitizare.

Analyze this. Mă cheamă Baudolino. Dacă l-ai citit pe Umberto Eco.

Read Full Post »