Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 12 noiembrie 2012

Curți albastre în asociații libere, undeva se ascund niște litere prăfuite, înnămolite și curățate ca pe cartofii găunoși de decembrie. Te lovește toropeala imediat ce o parte incomensurabilă din ceață se depresurizează sub imperiul autoanalizei. Un om se apleacă și privește într-o fântână, ascultă vocile nopții și ascunde în sine abisul existenței. Suntem fluturi prinși prea aproape de filamentul becului, ducem poveri uriașe în spate de parcă Atlas e AlterEgo-ul arhetipal al mulțimii nevrotice. Nevroza, considerată de cei din Evul Mediu o boală incurabilă și legată indisolubil de nebunie, își cere uneori drepturile ei. Gândaci de felurite culori te îndeamnă să nu ajungi la iertarea de sine. Și dacă lucrurile nu converg spre o reconciliere, dacă echilibrul cu care ne mânjim piepturile nu e cu adevărat prezent, va exista oare o stație în care trenul conștiinței se va odihni?

Ignoranța nu e o virtute, iar sensibilitatea pare să fie folosită uneori drept mască motivatoare a fricii de eșec, ceea ce nu demonstrează decât frica oamenilor de a se cunoaște pe sine.

Oamenii sunt în genere egoiști iar truisme de-astea mai posed, ce e mai grav e când aceiași  oamenii , de regulă cei egocentrici, neagă realitatea și își construiesc o bază lunară pentru introspecțiile și așa destul de rare și superficiale. O spoială de caractere, să proiectezi  asupra altora toate acele sentimente paradoxale ce ne  demistifică lumea noastră atât de atent construită?? De ce?

Negarea ucide. Restul e tăcere deformată.

Acceptarea- iată un proces anevoios în mijlocul căruia poți afla dacă fie te iubești, fie te urăști(ca și când acestea nu vin la pachet prin simplul fapt că astfel este construit psihic un individ cu conștiință) , una din aceste poziții fondează sentimentul de a exista.

A fi este o abreviere a lui ”a fi iubit” sau ” a fi urât”. O fată de ghindă se întreabă, fără a proiecta inutil, de ce mulți semeni nu aleg să-și înțeleagă ”rănile prin efracție”?

Read Full Post »