Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 22 martie 2014

Obsesia decorului

O ști. Ai citit-o. Dar acum o înțelegi mult mai bine.
Singurul ”trebuie” din minte care merită perpetuat este acel trebuie să te accepți. Enervant de redundant pare la o primă imprimare pe retină.
Dar mă zbat între natură și o cultură asimilată specific românilor de după revoluție, cunoscut cu termenul de pe fugă, și îmi spun că tot ceea ce pare tentant este o proiecție a unei fericiri trăite cu mult timp înainte să te apuci să smulgi fulgi din fundul găinii doar că să îți vezi propria chelie. Stăm liniștiți însă, știm că singura oglindă care ne poate oglindi propria chelie este aproape inexistentă privitorului obiectiv. Apreciem pervers pe toți aceia care se fac că nu ne vad chelia cu grandoare strălucind. 

Imagine

Sunt o Alice în continuare, ca și răspuns al lui Amelie Poulain, zâmbesc, puțin neputincioasă în a înțelege nevoia altuia de a se ascunde de propria goliciune. Aceeași atenție se îndreaptă spre propriul Eu: cine mai sunt și eu azi? : legată de tentații cărora le cedez cu piciorul pe frână, cu zâmbetul întreg în momentele în care încerc să nu mai încerc nimic. Exact, fiecare s a prins către sine, această postare este despre cât de bună sunt eu și îmi place să mă dau mare. Îmi place să fac pe pamfletarul, ce-i drept, însă există cu siguranță o limită de care ne place să ne legăm. Exista și această posibilitate, desigur. Încă ne privim cu prea multa venerație pentru a fi capabili să găsim dreapta măsură.

Trăim într- un lego de catifea, unde avem de-a face cu a ne pieptăna zilnic ceafa. 
Lecții de lungă durată care vor afecta până și ultima fărâmă de inexplicabil. De ce pare atât de neliniștitor faptul că toată lumea vrea să vadă? Să trăiască în această iluzie a ochilor cei prea deschiși. Problema poate sta chiar în acel „prea” de care unora fie le place să abuzeze, fie de aceia care îl neagă cu desăvârșire. A fi gol aduce cu sine acceptarea ochilor cei închiși care văd și nu văd în același timp. E liniștitor să știi că ești tu, chiar și în acele situații pe care le-ai descrie ca nefiind ale tale.
”- O reactualizare a Sinelui la pachet, i -am strigat doamnei de la tutungerie. ”

Tipul din spatele meu râdea, și el tot două role de OCB ceruse.

 

Read Full Post »