Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘caleidoscopie’

„Cer deasupra

Cer dedesubt

Stele deasupra

Stele dedesubt

Tot ce e deasupra

Este și dedesubt

Înțelegeți asta

Și vă bucurați”

Tabula Smaragdina

Shambala nu se află în ochii deschiși ai caldarâmului și nici în mantrele solide ale disciplinei soarelui.

Însă dublul animusului nu se dublase niciodată, era doar naivitatea unei iluzii vândute dintelui contră.

În noaptea când cerurile s-au deschis coada Uroborosului s-a înghițit pe sine ca limită a conștiinței, savurând otrava stelară a cozii ce devenea, așa cum era, începutul lui deasupra și a lui dedesubt.

Ploaia lui Chicchan așterne însă fragmente înnoite de pneumă torcând parcă aceleași fixații orale sadice: încorporarea cerurilor și a părților amorale ale soarelui.

Da, în astfel de momente structura metafizică a logicii interne se destrăbălează într-un dans primitiv iar cerurile se lasă deschise înainte/înapoi,deasupra și dedesubt.

Adevăratul Magician al timpurilor noastre,și nu neapărat unul al lui Culianu, este cel care își reactualizează timpurile personale la nesfârșit.

Pentru că nu-i așa, e ușor să trăiești în lumină, unde totul e de văzut și se vede, ai curajul însă să stai în întuneric- confruntarea cu el , deși nu știi dinainte ce va urma, confruntarea cu necunoscutul e apa vie a întregirii ființării. Altfel vei rămâne veșnicul orbit de lumină și umbra ta te va hăitui chiar și când vei crede că stelele – nucleele luminoase pe cerul întunecat al psihicului- te ghidează spre re re ieșirea din uterul lumii.

Read Full Post »

De partea lucirilor din catifea murdară stau oamenii care niciodată nu vor înțelege că viața e mai simplă de atât.

– Ce te doare , copile? întrebă vulpea de aur pe copilul care stătea pe un cub perfect de gheață și mângâia mațele morților înecați.

– Mă doare lumina, fu răspunsul copilului.

-Lumina? întrebă vulpea pieziș în ochiul din mijloc al copilului ce plângea chiștoace de țigări.

– Da , lumina, repetă copilul în timp ce colecistul lui se autoflagela în cioburile unui pahar spart plumburiu. Lumina doare până la moartea de Sine, lumina, cea pe care nu știi cum să o lași să curgă din tine către ceilalți. Mormintele sunt goale , uită-te și tu. Aș vrea uneori să mă așez într-un coșciug și să fac pe mortul.

-De ce ? întrebă vulpea.

Copilul se tot gândea dacă este bine să-i spună adevărul acestei vulpi care nicidecum nu inspira sau expira chiștoacele lui. Într-un final s-a hotărât: îi voi spune adevărul la sfârșit în modul meu banal de a răspunde însă prima oară voi delira, mă voi delira.

– Oamenii se trezesc singuri de cele mai multe ori, mai apoi în fierberea sângelui se întâmplă lucruri teribile. Copilul continuă: Scorburi adânci pline cu nămol dezbrăcat de rușine și de plânsete pocneau pe degetele oamenilor de gumă. Păsări negre, ciute și speriate alergau bezmetice după lumina cea adevărată. Cine plânge în ropote de aplauze? întrebă copilul în timp ce privea pe geamul cohiliei din porțelan de Delft.

– Nu poți să vindeci oamenii, copilule, spuse Tevene Mioghe și se prăbuși în șaua calului său.

– Aș vrea să fug departe de toate aceste arătări, guma lor băloasă mi se lipește de picioare și uneori simt că nu mai văd lumina. Îmi toarnă licori veninoase în ureche și se ascund apoi în maldăre de nămol, acoperindu-se cu pelerina cea albă a pontifului fără de personalitate. Aș vrea , aș vrea, aș vrea …doar că aerul crud mă vizitează atât de rar.

– Nimic nou sub soare, spuse vulpea încântată de răspuns. Continuă.

– Trec oameni călări pe crengi uscate prin care se vede puroi negru și miros de rădăcini murdare. Pete ciudate la orizont iar cerul e îmbâcsit cu stele de lut. ”Ceramică de Oboga” , spun scretiniii.  Nimeni nu doarme, nimeni nu doare, nimeni nu doarme ! O mantră  ce se susură din copilărie în pletele de aramă ale unei veverițe. Unde e semnul întrebării și de durerea e când acută când cucută?

Vulpea tăcea și bea la tutun. ”N-auzi mă ce zice ăla de măgăoaie?”

Aerul crud din jurul copilului spunea o poveste, o poveste a lui Hasan din Basra. : ” – Unde s-a dus? Am văzut un copil care ducea o lumină . L-am întrebat de unde a adus-o. El o stinse și apoi a spus: – Acum spune-mi tu unde s-a dus !” …..

Read Full Post »