Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘caleidoscopie’

Șandramaua cuibului voit solipsist
Se zgâlțâie cu fiecare obiect idealizat
Reglat cu tubulara ascunsă de sub
Aripi.
Săracele, iar suspină ludic după
Plumbul care oferea confuzia
Unei mase valoroase.

Dar și Dumnezeu fumează nevrotic
Dimineața în sala de așteptare
A spitalului preferat
unde-și tratează
Periodic durerea existențială
Pe care o aduce înfășurată în
Ziarul „Amor fati” .

M-am recunoscut epistemologic
În gândul imaginii că am fost.
Doar așa m-am putut întoarce
într un final după fetița
Care-și aștepta prăjitura din batistă.

Mi-am mulțumit cu recunoștință
Pentru restul decantat magic
Am zburat mână-n mână în jurul
Cuibului
Care ne privea cu mândrie nedisimulată
Nicio mână lacomă nu mă oprea să respir
Aerul rarefiat al propriei înălțimi

Odată cu conștiința zborului
Urma să pierd licența asupra
Unor părți din personalitate
Pe care le mai vizitez uneori însă
Întocmai unui muzeu în aer liber
al rămășițelor peste care
Tacticos înfloresc

zarzării înălțimilor.

Read Full Post »

Naivitatea mea nativă
Stă pe aceeași stradă cu burduful de câine părăsit de brânză

Dimineața însă mă trezesc în starea pură
De celulă stem gata să fie
Oricine vrea Celălalt.

Printr-o fericită adesîntâmplare
Pe strada mea însă s-a mutat
Definitiv Constanța.
Obiectului.

O doamnă bine
Cu care mă joc Cucu-Bau când
Uneori Obiectele interne
Mai tremură gelatinos.

Amor hereos mi-e școala
În care-mi trudesc aparatul
Pneumatic
Haosul clivat al societății
Mai respiră uneori asmatic sub
Pojghița emoțiilor

Atunci vine doamna Constanța
Și-mi șoptește:
„Alooo! Făurirea de sine e ca dragostea
De Dumnezeu!”

Piesa lipsă din puzzleul acceptării
Era revenirea ca ultim test
Al nesiguranței de sine.
De acum poezia se făurește drept
Delicios obiect tranzițional,
Cu și prin celălalt

Astfel merg braț la braț

Cu doamna Co(ns)Tanța

Vindecate de anosmie

Adulmecând aerul propriului (a)miez.

Read Full Post »

„Cer deasupra

Cer dedesubt

Stele deasupra

Stele dedesubt

Tot ce e deasupra

Este și dedesubt

Înțelegeți asta

Și vă bucurați”

Tabula Smaragdina

Shambala nu se află în ochii deschiși ai caldarâmului și nici în mantrele solide ale disciplinei soarelui.

Însă dublul animusului nu se dublase niciodată, era doar naivitatea unei iluzii vândute dintelui contră.

În noaptea când cerurile s-au deschis coada Uroborosului s-a înghițit pe sine ca limită a conștiinței, savurând otrava stelară a cozii ce devenea, așa cum era, începutul lui deasupra și a lui dedesubt.

Ploaia lui Chicchan așterne însă fragmente înnoite de pneumă torcând parcă aceleași fixații orale sadice: încorporarea cerurilor și a părților amorale ale soarelui.

Da, în astfel de momente structura metafizică a logicii interne se destrăbălează într-un dans primitiv iar cerurile se lasă deschise înainte/înapoi,deasupra și dedesubt.

Adevăratul Magician al timpurilor noastre,și nu neapărat unul al lui Culianu, este cel care își reactualizează timpurile personale la nesfârșit.

Pentru că nu-i așa, e ușor să trăiești în lumină, unde totul e de văzut și se vede, ai curajul însă să stai în întuneric- confruntarea cu el , deși nu știi dinainte ce va urma, confruntarea cu necunoscutul e apa vie a întregirii ființării. Altfel vei rămâne veșnicul orbit de lumină și umbra ta te va hăitui chiar și când vei crede că stelele – nucleele luminoase pe cerul întunecat al psihicului- te ghidează spre re re ieșirea din uterul lumii.

Read Full Post »

De partea lucirilor din catifea murdară stau oamenii care niciodată nu vor înțelege că viața e mai simplă de atât.

– Ce te doare , copile? întrebă vulpea de aur pe copilul care stătea pe un cub perfect de gheață și mângâia mațele morților înecați.

– Mă doare lumina, fu răspunsul copilului.

-Lumina? întrebă vulpea pieziș în ochiul din mijloc al copilului ce plângea chiștoace de țigări.

– Da , lumina, repetă copilul în timp ce colecistul lui se autoflagela în cioburile unui pahar spart plumburiu. Lumina doare până la moartea de Sine, lumina, cea pe care nu știi cum să o lași să curgă din tine către ceilalți. Mormintele sunt goale , uită-te și tu. Aș vrea uneori să mă așez într-un coșciug și să fac pe mortul.

-De ce ? întrebă vulpea.

Copilul se tot gândea dacă este bine să-i spună adevărul acestei vulpi care nicidecum nu inspira sau expira chiștoacele lui. Într-un final s-a hotărât: îi voi spune adevărul la sfârșit în modul meu banal de a răspunde însă prima oară voi delira, mă voi delira.

– Oamenii se trezesc singuri de cele mai multe ori, mai apoi în fierberea sângelui se întâmplă lucruri teribile. Copilul continuă: Scorburi adânci pline cu nămol dezbrăcat de rușine și de plânsete pocneau pe degetele oamenilor de gumă. Păsări negre, ciute și speriate alergau bezmetice după lumina cea adevărată. Cine plânge în ropote de aplauze? întrebă copilul în timp ce privea pe geamul cohiliei din porțelan de Delft.

– Nu poți să vindeci oamenii, copilule, spuse Tevene Mioghe și se prăbuși în șaua calului său.

– Aș vrea să fug departe de toate aceste arătări, guma lor băloasă mi se lipește de picioare și uneori simt că nu mai văd lumina. Îmi toarnă licori veninoase în ureche și se ascund apoi în maldăre de nămol, acoperindu-se cu pelerina cea albă a pontifului fără de personalitate. Aș vrea , aș vrea, aș vrea …doar că aerul crud mă vizitează atât de rar.

– Nimic nou sub soare, spuse vulpea încântată de răspuns. Continuă.

– Trec oameni călări pe crengi uscate prin care se vede puroi negru și miros de rădăcini murdare. Pete ciudate la orizont iar cerul e îmbâcsit cu stele de lut. ”Ceramică de Oboga” , spun scretiniii.  Nimeni nu doarme, nimeni nu doare, nimeni nu doarme ! O mantră  ce se susură din copilărie în pletele de aramă ale unei veverițe. Unde e semnul întrebării și de durerea e când acută când cucută?

Vulpea tăcea și bea la tutun. ”N-auzi mă ce zice ăla de măgăoaie?”

Aerul crud din jurul copilului spunea o poveste, o poveste a lui Hasan din Basra. : ” – Unde s-a dus? Am văzut un copil care ducea o lumină . L-am întrebat de unde a adus-o. El o stinse și apoi a spus: – Acum spune-mi tu unde s-a dus !” …..

Read Full Post »