Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘dureri surde’

Iar într-un colț, vecinul meu de pat

din brad cioplește-un paloș de oțel,

ca să reteze mâine, însetat, 

un cap pe care-l știe numai el.”

ANDREI CIURUNGA.

Cercul inviolabil, visceral al hidrei cu două capete vomita pahare de cristal în care pluteau lipsiți de viață, lipomi albaștri mototoliți.

Măruntaiele ei îi sunt legate de suflu întocmai unui metronom subacvatic ce se zbate, pe căi subtile și de la distanță, într-o enigmă: rostogolirea în hăul prăpastiei. Acolo se perpetuează aidoma unui ecou al unui strigăt arhetipal , sunetul unei brichete ce cade de la balcon direct în buzunarul inimii stângi a cerbului.

Alegoria acelei întâlniri  punctiforme lovea hidra de pereții plini de var ai scrumierei unde, zilnic își bea cearcănele propriei origini.

”Pentru a primi pe celălalt în mine, aleg să mă deposedez de propria ființă” scria hidra cu fum de tămâie galbenă pe mercurul sticlei de vin tomnatic. ”e o alegere în definitiv” era gândul cel din urmă.  Vedea în lichidul tulbure din sticlă un suflet dublu și concentric ce se zbătea crunt între intuiția iubirii  și dorința abandonată, fără de strategie, o iubire străină de reperele temporale și spațiale, o iubire ce parcurgea drumul sinuos al gâtului de sticlă și îi pătrundea în viscere.

Mai târziu, încurajată de frigul dușmănos al unui oraș cu sânge negru, hidra se privea pe sine în lucrurile din jurul său, admira acel releu al brațelor fremătătoare, imensa nostalgie a ritmului pulsatil conjugat a două inimi necunoscute. Apoi și-a adus aminte că autosugestia e veninul  aproape letal din care se adăpa cu gură lacomă în mod constant.

Un tam-tam surd, un puls anemic e tot ce se auzea din vârful încălțărilor înnoroite ale hidrei.

” Mi-a căzut inima în bocanci!” suspină hidra și se depărtă ușor-ușor de propriul puls.

Pe unul din pereții domiciliului obligatoriu se afla scris de o mână stângă: ” Pentru a ajunge la formula antidotului, e necesar să ne bem zilnic propriul venin. Galben-sulf sau roș-mercur. ”

Read Full Post »