Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Monseniorul misterios’

Cred că am dormit puțin în noaptea asta. Da.Și am și visat.

Se făcea că era o treabă mult prea serioasă la Palat și era o vânzoleală , un haos total.

Apoi am încercat să ascult în jur. Puteam să jur(sic!) că nu e minciună. Dar cine sunt eu să hotărăsc ce e minciuna , zic. Lasă libertatea oamenilor în pace, fato și hai să alergăm în vis în continuare. Fug ce fug și ajung la Căsuța de Turtă Dulce; la Palat, să avem pardon!. Zic, hai mă , că nu e Palatul meu nici prea prea, nici foarte foarte. Așadar, să ne regrupăm. Facem echipe de Ego-uri ș alergăm sprințar pe teren. Nu de alta, dar poate fi lume lume în public care ar putea să fie interesat(ă) de acest fenomen sportiv?

A, da, despre ce vorbeam? despre fugă. Aia acceptată social. da, despre nevoia de incertitudine, că, nah, certitudinea mă sperie și pe mine.

deh, se făcea că visez că visez. Și nu înțelegeam de ce nu mă trezesc, adică cum (sic!), Doamne-iartă-mă , iarna nu-i ca vara??? Ce zici de zăpezile de altădată?

Se făcea că te vad. Se făcea că și tu la fel. Se făcea că vreau să alerg în Infern și de acolo să urc cu versuri noi. Se făcea că nu înțelegeam nimic din ceea ce doreai să nu știu. Iar eu năroada, se făcea că ai ochi căprui, că cică verzi îi are harry potter(ce zici, lui îi place că l-am scris cu litere mici? ).

Se făcea că nu am ochii de oțel, ci doar privirea de sticlă beată. Se făcea târziu și realizam ce devreme e și se făcea că trebuie să trezesc materia la viață.

La muncă proletară, Pui de lele ce suntem, lasă visarea pentru următoarea pauză de masă. De masă teoretic. Dar e bună și apa.

Nosce te ipsum!

Și hei, nu râd de omul ăsta. e o metaforă pentru mine acum.ȘI ce adevărat zice. Ascultă-l!

Dar mie nu îmi place roșu. Că deh, nici lu” mama nu i-a plăcut.

Later edit. Doar nebunii știu să descrie perfect ce implică sentimentul de iubire.

Read Full Post »