Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘nevoi primare’

Uneori e atât de frig. Atât de lung și de frig. Aș vrea măcar să pot citi toate replicile unui simplu dialog fără să nu intervină plictisul, distragerea ori totala indiferență. Rar am cunoscut fenomenul invers, ori reversul medaliei, mai exact. Am fost fascinată de dialog, însetată de cunoaștere, o sete ca o ploaie caldă de vară, de gustul dulce al empatiei.  Doar că intervine rolul invers, partenerul dialogurilor tale de  piesă de teatru în x acte se plictisește prea repede de jocul scenic. Și atunci te simți singur și știi că trebuie să alegi un rol: ori cel al Indiferentului Plictisit ori al Îndrăgostitului de dialog. După alegerea rolului, joci după cum îți impune masca rolului pe care l-ai ales.

….Am jucat de prea multe ori rolul dramatic al Indiferentului Plictisit, am avut ocazia să joc rolul Îndrăgostitului de dialog de prea puține ori. E o frustrare adâncită în timp, o frustrare a cărei defulare mă face să șoptesc încet deocamdată: ”Să mă primească cineva și pe mine în rolul Îndrăgostitului de Dialog, să-mi cedeze și mie cineva rolul ăsta măcar preț de o stagiune!”

Dar în această societate eminamente nevrotică, nimeni nu vrea să joace rolul Indiferentului Plictisit, toți vor să fie fericiți, la origine. Îți zici: ” Trebuie să o facă cineva și pe asta !Trebuie să o fac din nou dacă nimeni altcineva nu vrea!” Cam așa stă treaba cu distribuția responsabilității la nivel macro. .. Și apoi închizi ochii și refulezi, și refulezi și refulezi și re…

Între timp, în inconștientul zgomotos Copilul își cere drepturile: ” Vreau și eu să vorbesc! Însemn și eu ceva, chiar dacă sunt mic! Eu te-am învățat tot ce știi până acum, eu sunt punctul tău de plecare! Fără mine, ești doar un robot fără creier! Fără mine ești un caleidoscop gol! Fără mine ești doar o dovadă a trecerii timpului!”

….Hmmm, Inconștientul nu ignoră oare temporalitatea?..

Read Full Post »