Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘vindecare’

Naivitatea mea nativă
Stă pe aceeași stradă cu burduful de câine părăsit de brânză

Dimineața însă mă trezesc în starea pură
De celulă stem gata să fie
Oricine vrea Celălalt.

Printr-o fericită adesîntâmplare
Pe strada mea însă s-a mutat
Definitiv Constanța.
Obiectului.

O doamnă bine
Cu care mă joc Cucu-Bau când
Uneori Obiectele interne
Mai tremură gelatinos.

Amor hereos mi-e școala
În care-mi trudesc aparatul
Pneumatic
Haosul clivat al societății
Mai respiră uneori asmatic sub
Pojghița emoțiilor

Atunci vine doamna Constanța
Și-mi șoptește:
„Alooo! Făurirea de sine e ca dragostea
De Dumnezeu!”

Piesa lipsă din puzzleul acceptării
Era revenirea ca ultim test
Al nesiguranței de sine.
De acum poezia se făurește drept
Delicios obiect tranzițional,
Cu și prin celălalt

Astfel merg braț la braț

Cu doamna Co(ns)Tanța

Vindecate de anosmie

Adulmecând aerul propriului (a)miez.

Read Full Post »

Să te întorci pentru o clipă cu capul înspre Sus, înspre imponderabilitate, să atingi inutilitatea existenței prin frumusețe.

Cineva a fost acasă. Cu mână nesigură de fotograf mai mult decât amator, cu privire lacomă și bolnavă de reverie, cu păr încurcat printre crengi de cireși infloriți, cu un desen ludic prins în dans cu  vântul, cu un verde crud din albastru schizofrenic, cu geamuri plânse de emoția înfloririi din spatele lor, cu minuni de  străjeri ai acestui ”cineva”, cu un infinit de ape în care a înflorit o Idee întocmai unui nufăr(sau chiar era un nufăr?!), cu încăpățânarea obișnuită a troscotului de a supraviețui, cu eternitatea, cu toate acestea pe care le înstrăinează, Cineva își alienează o bucată de timp.

Azi sunt darnică. Am timp de dat.

Read Full Post »